OAMENII - ŞURDEŞTI - THE PEOPLE
... multe miresme din vremuri şi locuri îndepărtate răzbat din aceste acorduri... care, parcă prevestesc Durerea ce va urma... este prima piesă din albumul din coloana sonoră a filmului "Ultima ispită a lui Hristos"... sper să-ţi placă melodia, sper să o găseşti potrivită cu imaginile, cu momentul...
... many fragrances from remote ages and lands overcome through these sounds... and, they seem to predict the Pain that is to come... it's the first track from the album with the soundtrack of "The Last Temptation of Christ"... I hope you like it, and find appropriate with the images, and the moment...
Anul trecut, în duminica Floriilor, am fost la Poiana Botizii... anul acesta am ales să mă duc la Şurdeşti. Biserica, clădirea, tocmai ţi-am prezentat-o de curând;... acum, îţi voi prezenta oamenii...
Last year, on the Palm Sunday, I went to Poiana Botizii... for this year I have chosen to go to Şurdeşti. I just presented you the church, the building; now I introduce you the people...
cum spuneam, interiorul bisericii e foarte mic, foarte modest...
se păstrează obiceiul ca bărbaţii să stea în faţă (naos), iar femeile în spate, la intrare (pronaos)
as I was telling you, the interior of the church is very small, very modest...
they keep the custom that the men stay in the front of the church (the nave), and the women stay near the entrance (the narthex)
câte generaţii de durere au îngenunceat în faţa acestor pagini?...
câte generaţii de lacrimi s-au ridicat spre Ceruri, din aceste rugăciuni?...
câte generaţii de fericire s-au împreunat la bine şi la greu, până când moartea-i va fi despărţit?...
how many generations of sorrow kneelled down in front of these pages?...
how many generations of tears raised to the Heavens from these prayers?...
how many generations of happines merged for the good and the bad, until the death should had been parted away?...
întotdeauna mi-a fost jenă să calc în biserica aceasta... covoarele moi, albe, de lână, îmi dau mereu senzaţia că m-aş urca încălţat pe un fotoliu sau pe o canapea...
totul e foarte mic... se vede scara ce urcă la cor, care e cioplită dintr-un singur trunchi de copac...
I always am embarrassed to get in this church... the soft, white, fleece carpets on the floor, make me feel as if I would step up with the shoes on an armchair or a sofa...
everything is small... you see here the stair that goes to the choir, carved from a single piece of wood
niciodată nu încape toată lumea în biserică, dar de sărbători cei ce ascultă slujba afară sunt mai mulţi decât cei dinăuntru...
când preotul a ajuns la predică, la finalul slujbei, eram afară, la fel ca zecile de localnici din umbra bisericii sau a pomilor din cimitir; era chiar plăcut...atunci am văzut că un porumbel stătea cuminte, sus, în turn...
atunci am ştiut că rugăciunea mea va ajunge mai repede la Cer...
when the priest was reading the lesson, at the end of the service, I was outside, like the dozens of local people in the shadow of the church, or of the trees from the cemetery around; it was quite enjoyable...
then I got sight of a pigeon, up-there in the tower... then I knew that my prayer will reach the Heavens sooner...
7 comentarii:
Very unique architectures, and the intense emotions of the people in the gathering is fascinating in a picture !
Copleşitor! Pur şi simplu.
Generosul spatiu maramuresan isi mareste valentele, parca, tocmai in asemenea momente...portretele tale, vin de departe si se duc spre nicaieri...parca mereu aceeasi oameni, nu altii...imi aminteste de o noapte de Inviere, la bisericuta de lemn din Arieseni...La toate mormintele din jurul ei ardea cate o lumanare si pe fiecare cruce, era o palarie...stateam, tot asa, afara si cerul era plin de stele mari si luminoase, cum numai la munte pot fi...acolo intalnesti Divinul...
Paste fericit, Victor!
Am ramas fara cuvinte, privind expresiile de pe chipurile pe care le-ai surprins atat de bine.
Nu stiu daca ti-am spus vreodata, insa postarile tale imi dau o senzatie de proaspat, de autentic, ma linistesc: imi amintesc de Romania pe care o stiam eu, aceea pe care o am in sange, care se face atat de rara si de subtire in ultima vreme...
excelent image, mood, music Victor, beautiful interplay ... ahoj K
ma bucur ca mai exista astfel de locuri, si mai ales oameni linistiti.
si oameni care sa mai aiba si ochi pentru astfel de momente.
sarbatori fericite.
acolo credinta nu s-a pierdut ... fotografiile tale sunt f frumoase si exprima lucruri minunate!
Trimiteți un comentariu