desigur, anul acesta este foarte sărac, pentru că pagina de facebook, cu toate inconvenientele, continuă să monopolizeze atenția...
deci,
aici sunt câteva, foarte puține imagini, din cele luate de mine în 2018...
this is the eighth year of this blog page...
of course, this year is very poor, because the facebook page, despite all inconveniences, continues to capture the attention...
so,
here are some, very few images, shot by me in 2018...
imaginile nu sunt în ordine cronologică
the images are not sorted by the time of shooting
(in the front of memories, we are equal to Gods... not even them cannot change them...)
arhitectură bizantină în stare pură: biserica Sf. Nicolae Domnesc din Curtea de Argeș
pure byzantine architecture: the St. Princely Nicholas church from Curtea de Argeș, Romania
când restaurarea mai mult inventează decât renovează: cazul deosebit al bisericii mănăstirii Curtea de Argeș... when restoration invents more than renovates: the unique case of the church of the monastery from Curtea de Argeș
omul teatru: Claudiu Pintican
the theatre man: Claudiu Pintican
anul care a trecut a însemnat și o atenție mai mare la ce se întâmplă cu țara asta...
this year also meant about paying attention to what is happening in my country...
am fost la mitingul din 20 ianuarie din București... I was at the january meeting in Bucharest...
la mine acasă, în atâtea weekenduri, „mitingul” am fost eu...
in my hometown, in so many weekends, the „meeting” was me...
București, 10 august, ora 21, ora luminilor telefoanelor... după o jumătate de oră, am mers la Pitești la cazare - nu am prins dezlănțuirea jandarmeriei...
10th of august, Bucharest, 9pm, the cell lights hour... a half an hour later, I went to the hotel over 100km, so I missed the clashes with the police...
judecătorul Cristi Danileț la Baia Mare judge Cristi Danileț at conference in my hometown...
Dacian Cioloș la Baia Mare... ex PM, ex EU commissioner, in my hometown...
înapoi la fotografie... back to photos...
living your life is rare... most people only exist...
Poiana Botizii, Maramureș - biserica veche de lemn, și biserica nouă, proiectată de mine... an old wooden church, and the new one, designed by me...
Posted on duminică, august 26, 2018
| 0
comentarii
„cât am dat, tot aș vrea să dau cât am luat, tot mai vreau să iau să înțeleg lumea cum e ea și vreau să mă apropiu de o stea viața e ca un cerc închis, până acum nu l-am deschis, de trecut nu îmi pare rău și stau și fac ce vreau, dar nici azi n-am atins nici o stea cât aș vrea să aleg mereu drumul bun, oricât de greu nu-mi pasă, eu pot să aștept vreau să am steaua mea vreau să ajung la ea vreau să o pot avea căci eu n-am atins nici o stea caii bat trapul pe poteci, eu nu vreau, nu vreau să pleci, ca licoarea prin mine să treci, să stai și să faci ce-ți dorești, și-apoi să atingem o stea cât aș vrea să aleg mereu gândul bun, din tot ce-i rău nu-mi pasă, eu pot să aștept vreau să am steaua mea, vreau să fii steaua mea, vreau să ajungi la ea, căci eu n-am atins nici o stea căci eu n-am atins nici o stea să nu-ți pese ce spun ei viața îți dă chiar tot ce vrei dacă nu știi, poți să-ți iei dar eu vreau, o vreau vreau vreau să am steaua mea vreau să ajungi la ea vreau să o pot avea căci eu n-am atins nici o stea vreau să am steaua mea of, Doamne, cât aș vrea căci eu n-am atins nici o stea”
am găsit pe facebook această fotografie care prezintă cel mai bine imaginea de ansamblu a lacului de acumulare „Firiza”, sau „Strâmtori”, din teritoriul municipiului Baia Mare...
în aval de baraj (nu se vede în fotografie) este cartierul Ferneziu, iar în amonte de lac se vede cartierul (fostul sat) Firiza, iar mai departe sunt Valea Neagră și Blidari - în prezent, și ele cartiere ale orașului...
pe Google Earth am măsurat în linie dreaptă - sunt 2,6km de la baraj, până la vărsarea râului Firiza în lac, și peste un kilometru este lățimea maximă, în dreptul Văii Romane...
I found on facebook this photo that shows very well the general view of the „Firiza”, or „Strâmtori” („Strait”) lake, of my hometown territory...
down the river (not seen in picture) is an uptown district, and up the river you see the Firiza district (former village), and further away are other districts, former villages...
I measured on Google Earth, the straight line length of the lake is 2,6km, and the maximum width is over one kilometer
în primul rând, precizez că imaginea e luată de pe facebook, are watermark, dar nu am găsit autorul...
dacă cineva cunoaște cine a făcut fotografia, spuneți-mi și mie, să îl menționez aici ca autor, pentru că merită să fie cunoscut!
first of all, the image is from facebook, there is a watermark, but I didn't find the author...
if someone knows who took the picture, tell me, to mention him as author... he deserves to be known!
.
.
pe malurile acestui lac sunt câteva locuri unde fotografii băimăreni, și nu numai, au realizat mii de cadre reușite...
acestea sunt cele cinci locuri unde de obicei eu cobor la mal, și îmi fac fotografiile mele:
there are some places on the banks of the lake, where photographers took thousands of beautiful shots... these are the five places where I use to go to the water level, and I take my pictures...
1 - la acest prim loc se coboară de la una din parcările ce sunt pe acea porțiune lungă de șosea, relativ dreaptă (de obicei sunt vreo două containere pentru deșeuri în una din parcări)...
între șosea și lac, aici este aproape un hectar de covor cu brândușe de primăvară, când zăpada se topește...
1 - at this very first play, between the road and the lake is the place where, when the snow melts, I use to shoot almost one hectar of crocuses
2 - Valea Romană e de departe cel mai cunoscut loc, și de obicei e cel mai fotogenic, în orice anotimp...
din păcate, nu știu dacă vom mai putea fotografia acest golf, în această perspectivă...
în ultimii ani, aluviunile aduse de pârâu s-au acumulat atât de mult, au creat o limbă de noroi deasupra apei, în care a crescut papura, iar în ultima jumătate de ani am văzut că au prins rădăcină și cresc ceva copăcei, arbuști, ce cu coroana lor de frunze pur și simplu obturează privirea spre lac...
2 - Valea Romană (The Roman Valley) is, by far, the place that is most known, and usually is the most beautiful, in all the seasons... unfortunatelly, I don't know if we will be able to see this bay, in this perspective, anymore... the slime accumulated in decades, in the last couple of years the cattail grew, and lately some tree or bushes appeared, and you cannot see the bay...
3 - la acest pinten se ajunge pe o coborâre mai abruptă, dar merită efortul... aici, o imagine spre golful Văii Romane
3 - you can get to this place on a steep path, but it worths the effort... here, a view to the „Roman Valley” bay...
4 - cu puțin înainte de cantonul silvic, dintr-o parcare mai largă, cobori puțin până la lac... aici e locul unde de cele mai multe ori găsesc pescari...
4 - not far from the foresters building, from a larger parking place, you can step down a little to the lake level... this is the place where almost every time I find men fishing...
5 - aceasta e coada lacului, aici se varsă râul Firiza în lac... nici pe vreme bună, de aici nu se vede coronamentul barajului...
de obicei, condițiile de fotografiere sunt mai dificile, pentru că privești spre sud - adică ești cu soarele în față, și cu versanții și pădurile în umbră...
5 - this is the tail of the lake, here the Firiza river flows in the lake... you cannot see the dam from this place, even on clear weather... usually taking pictures here is difficult, because you are looking south - the sun is ahead, and the hills and forests are in shadow
recapitulare:
dacă vrei să fotografiezi lacul Firiza, aici poți ajunge ușor... eu aici caut lumina bună...
recapitulation: if you want to make photos at the Firiza lake, in these places you can go easily, these are the places where I am looking for the proper light...
Posted on duminică, februarie 04, 2018
| 0
comentarii
am mai vorbit la începutulurile acestui blog, în 2010, despre viață și despre ființă...
cred că de la filosofia din anul cinci de arhitectură, am reținut ideea că poți să îți pierzi viața, dar nu ființa...
ființa e ceva ce transcende viața fizică...
de exemplu, marile personalități își pierd viața, dar ființa lor dăinuie peste generații, peste secole...
Eminescu, Brâncuși, Mozart, Gandhi, sunt personalități a căror ființă dăinuie cu mult după sfârșitul vieții lor pământești...
I had mentioned, in the early days of this blog, in 2010, the relation between life, and being...
from the philosophy classes, in the fifth year of architecture, I learned that one can loose the life, but not the being...
the being is the one that overpasses the physical life...
for example, the personalities loose their life, but their being gets over generations, over centuries... Eminescu, Brâncuși, Mozart, Gandhi, are persons who's beings are lasting long after their earthy life...
în general, orice construcție este o mărturie a ființei celor ce au gândit-o, au ctitorit-o, au construit-o... acestea sunt locurile pe care le vizităm, care devin simboluri, modele de civilizație și spiritualitate ale timpului lor: biserici, cetăți, palate...
există însă și statui, monumente, mici cimitire, unde practic nimeni nu oprește...
chiar amplasate lângă drumuri intens circulate, lumea trece în viteză, grăbită, practic nimeni nu oprește...
generally speaking, every construction is a proof of the being of those who designed it, founded it, built it... these are places we visit, that become symbols, models of civilisation and spirituality of their times: churches, fortresses, palaces... but there also are statues, monuments, small graveyards where nobody stops... even located close to crowded roads, people are rapidly passing, in hurry, nobody literally stops there...
primul asemenea loc pe care ți-l prezint este monumentul de la Șelimbăr, lângă șoseaua intens circulată ce iese din Sibiu spre Râmnicu Vâlcea...
(chiar și eu am trecut de multe zeci de ori pe aici, până să îmi iau un răgaz de 30 de minute, să opresc, și să fac fotografiile)
(chiar și eu, a trecut un an de când am făcut fotografiile, până să concep și să încarc postarea - da, imaginile sunt din iarna trecută, din 2017)
ansamblul este realizat în 1932, în memoria ostașilor lui Mihai Viteazul căzuți aici în 1599, și a celor căzuți în toată țara, în primul război mondial...
inițial aici au fost înmormântați 33 de soldați români, și 8 austrieci din primul război mondial, însă ulterior osemintele au fost strămutate sub altarul bisericii din Șelimbăr...
ansamblul este foarte frumos gândit, și sper că mereu vor fi doi copaci care să îi rotunjească sensurile și aspectul...
the first place of this kind that I present to you is the Șelimbăr monument, close to very crowded road that takes you from Sibiu to south, to Bucharest... (even I passed by for dozens of times until I took a half of an hour break to step down, and take the photos) (even me, it took to me over a year to conceive and to upload pictures taken a year before... yes, the pictures are from the last year winter) the ensemble is made in 1932, in the memory of the soldiers of Michael the Brave, who died here in 1599 (Michael the Brave was the first one who united, for a short period of time, the romanian territories), and in the memory of all the victims of the First World War, from all the country... initially, here were buried 33 romanian and 8 austrian soldiers from the World War One; afterwards, the remains were moved under the altar of the Șelimbăr church... the ensemble is very well designed, and I hope there always will be two trees to complete the meanings and the aspect of the place...
Posted on duminică, ianuarie 28, 2018
| 0
comentarii
acum o săptămână am fost la un miting în București...
am străbătut țara de la nord la sud, într-un gest destul de puțin logic sau rațional... a fost mai mult o manifestare emoțională, de exprimare a indignării...
a week ago, I went to a meeting in Bucharest...
I crossed the country from north to south, in a not so logic or rational gesture... it was rather an emotional thing, an expression of indignation...
„de neoprit”
am mai folosit melodia asta acum câțiva ani, dar găsesc că e foarte potrivită și pentru această postare...
„unstoppable”
I used this play several years ago, but I find it very suitable for this post also...
la rege am mers ore întregi pe întuneric și ploaie sau șosea udă...
de data asta noaptea a fost învelită în ceață... în afară de ghidarea spre destinație, GPS-ul e un mare ajutor când vizibiltatea e redusă... nu amâna să folosești GPS-ul... when I went to the king, I drove in darkness, on rain, or wet road, for hours... this time the night was wrapped in fog... except the route guidance, the GPS is a great help when driving in poor visibility... don't delay using the GPS...
trafic normal pe valea Oltului, de data asta cu șosea uscată... usual traffic on Olt valley, this time with dry road...
„cârligul mic” multă vreme a fost cel mai lung viaduct curb din România... ocolește malul stâncos al defileului Cozia, dedesubt fiind ochiul de apă al lacului de acumulare Turnu...
(de câțiva ani, pe cele câteva bucăți de autostradă, cel puțin viaductul de la Aciliu cred că e la fel de lung, cu traseu ușor curb, la înălțime foarte mare)
„the small hook” for many years was the longest curved viaduct from Romania... it passes by the rocky bank of Cozia gorge, over the Turnu (the tower) artificial lake...
am pornit foarte devreme, fără a dormi deloc peste noapte...
a fost simplu: nu știu să adorm devreme, iar de la ora 02:00 a început meciul de tenis al Simonei Halep la Australian Open...
când am ieșit din casă, era 4-4 în setul decisiv...
de la Rompetrol am plecat când era 11-11 (!!) în tiebreak...
nu am vorbit cu el, dar colegul meu Cătălin Anghelescu mi-a trimis pe messenger scorul final, la 5:59: victorie Simona cu 15-13! (Cătălin știa că merg la București)
ideea e că de la Pitești, pe autostradă, a fost o ninsoare puternică, viscolită...
lumea gonea destul de inconștientă, fără vizibilitate, pe ud și pe fuioare de zăpadă frământată...
orice mișcare bruscă putea să devină o nenorocire în lanț...
mai mult de 100/ oră nu am avut curaj să merg...
nedormit cu o noapte înainte, la km 36 am oprit și am ațipit câteva minute lângă benzinărie... sperasem să se mai și potolească ninsoarea, dar nu am avut noroc...
after a sleepless night (Simona Halep had a match at Australian Open), when I had some minutes to go, I had to have a break... there was a heavy, windy snowfall
pe traseu am văzut prin parcări, la Sibiu și la Pitești, mașini ce se grupau ca să vină la miting...
una dintre ele, în fața mea, intrând în București...
on my way to Bucharest I noticed in provinces some cars grouping for the meeting... here is one of them, entering Bucharest...
de la mitingul propriu zis am puține imagini, dintr-un motiv foarte prozaic: am fost neatent, și de la bun început am călcat într-o baltă mai adâncă, și am fost ud leoarcă la picioare, imediat ce am ajuns în Piața Universității...
I have few images from the protest, because of a very prosaic reason: from the very beginning, I stepped into a deep slop, and I got my feet soaked to the skin from the very beginning...
prima imagine din Piață, la 17:20... am fost pur și simplu dezamăgit cât de puțină lume s-a adunat
the first picture from the protest: 17:20... I was simply dissapointed how few people gathered...
în 1989, aici s-a murit pentru libertate...
in 1989, people died here for freedom...
la ora începerii mitingului încă era puțină lume...
few people gathered in the beginning...
televiziunile de știri sunt aici...
tv news channels are here...
chiar nu am înțeles ce căutau aici jandarmii călare
I really didn't understand what were the gendarmes doing here, on the horseback
au venit și din Iași...
they came from Iași too...
făcând poze, filmând...
shooting...
o familie...
a family...
nu am putut să stau mult la miting... ud la picioare, frisoanele mi-au dat târcoale...
ca să ajung la Pitești, unde am avut rezervare, a trebuit să mai conduc o oră: viteză mare pe autostradă, noaptea, cu ninsoare ce îți hipnotizează ochii și mintea...
with my feet soaked, with shivers on my spine, I didn't stay much at the protest... I had to drive more than an hour, to get to Pitești, where I booked a room... an hour of highway speed, in night dark, with snowfall that hypnotizes the eyes and the mind...
(Curtea de Argeș a fost o pauză ce va încape în alte postări, aici sau pe facebook)
de la Curtea de Argeș la Râmnicu Vâlcea, am parcurs un drum care l-am făcut în sens invers cu bicicleta, acum mai bine de 30 de ani... (între Tigvești și Curtea de Argeș a fost singurul loc din viața mea unde nu am rezistat, și am urcat pe lângă bicicletă ultimele sute de metri... trecând pe acolo, am văzut că într-adevăr panta e foarte lungă, cu zone cu înclinare severă)
I drove my car on a road where I rode my bicycle over 30 years ago, in the opposite way... here was the only place where I ever stepped down and I walked by my bike for the last hundreds of meters of the ascension... passing there now, I had the confirmation that the ramp is very long, with segments of severe pitch)
de zeci de ani, popasul obligatoriu pe valea Oltului, mai sus de mănăstirea Cozia...
for decades, the „must stop” place on the Olt valley, up above the Cozia monastery...
Mărginimea Sibiului mă salută prin razele ei blânde...
the Sibiu surroundings say hello to me, with the gentle sun rays...
noaptea am pornit, noaptea am încheiat drumul...
I started in night time, in night time I completed the journey...
