Se afișează postările cu eticheta Elveţia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Elveţia. Afișați toate postările

DORUL MUNȚILOR VEȘNICI... - DESIRE OF THE EVERLASTING HILLS...

Posted on marți, august 08, 2017 | 0 comentarii


rugăciunile sunt, de obicei, compuse acum sute de ani...
de obicei, sunt mantre mai puțin luminoase, încleștate într-o expresivitate restrânsă...

într-un singur loc, un vers e diferit de toate celelalte, din oricare altă rugăciune...
mi-a plăcut, m-am deschis, am zâmbit chiar, la auzul acestui vers:
„inima lui Isus, dorul munților veșnici”

între sălaș al dreptății, focar al dragostei, noian de virtuți, împăcare pentru păcate, jertfă a păcătoșilor, și multe, multe alte descrieri, din senin, ca în niciun alt loc, ca niciodată, în litania dedicată ei, inima lui Isus, este și „dorul munților veșnici”...

rugăciunea în română e chiar mai expresivă decât în engleză, unde ar veni tradusă „dorința dealurilor veșnice”

„dorul munților veșnici”... 
de zeci de ani zâmbesc, și mă întreb, 
de unde a venit ideea? 
cine a îmbrățișat munții într-o rugăciune?

(Elveția - imagine de pe vârful Schilthorn - în dreapta cred că e vârful Eiger)


usually, the prayers are composed centuries ago...
usually, they are lines less luminous, clamped in a restrained expressiveness...

in one single place, one single line is different from all the others, from any other prayer...
I liked it, I opened, I even did smile, when I heard this line:
„heart of Jesus, desire of the everlasting hills”

among abode of justice, burning furnace of charity, abyss of all virtues, propitation of sins, victim of our sins, and many, many other descriptions, out of the blue, unlike any other place, in the litany dedicated to the heart of Jesus, she is the „desire of the everlasting hills”

the romanian text is even more expressive, and it is something like „the longing for the everlasting mountains”

for decades I smile and wonder,
who got the idea?
who embraced the mountains in a prayer?

(Switzerland - image from Schilthorn peak - I think in the right of the image is the Eiger peak)

AI AUZIT VREODATĂ FURTUNA? - HAVE YOU EVER HEARD THE STORM?

Posted on luni, februarie 07, 2011 | 25 comentarii

n-am putut să merg mai departe... a trebuit să opresc puţin, în acest vârtej cu-adevărat înfiorător...
am auzit multe interpretări ale furtunii,... dar asta pur şi simplu m-a copleşit...

I could not go further... I had to stop for a while, in this truly thrilling whirl...
I heard many performings of the storm,... but this one literally overwhelmed me...


nu ştiu dacă voi putea vreodată să fac fotografii care să fie atât de dramatice, de sensibile, încât să fie pe măsura acestei piese... promit totuşi, că dacă voi reuşi să intru (cu aparatul) într-o asemenea dezlănţuire, atunci vom asculta din nou furtuna lui Havasi...
norii aceştia sunt de-a dreptul gingaşi, faţă de cum s-ar fi cuvenit să fie;... mă rog,... aceştia sunt norii care îi am acum...

I don't know if I will ever shot pictures so dramatic, and so sensible, to be able to illustrate this track... yet I promise that, if I will be able to get (with my camera) into such an assault, we'll listen again the Havasi's storm...
these clouds are quite tender, compared to how they ought to be;... however... it's what I have now...

cerul se prăbuşeşte peste pământ, cu vijelie, cu nori, cu apă, cu lumină, cu întuneric... pietre se cutremură, până şi muntele e înspăimântat... frunze, ramuri se smulg... întunericul îmbrăţişează totul,... ca apoi bice de lumină să alunge până şi soarele... fluvii oarbe se nasc ca să muşte din ţărână şi din viaţă...
of, Doamne,... parcă totul se spulberă,... parcă nimic nu mai rămâne întreg...
the sky crashes over the earth, with thunderstorm, clouds, water, with light, with darkness... the stones quake, even the mountain is terrified... leaves, branches pull out... darkness embraces everything... and then lashes of light chase away even the sun... blind floods emerge, and bite the dust and the life...
Oh, God,... seems everything is going to the winds,... seems nothing remains in one piece...
am deschis fereastra... ciudat, afară e linişte,... norii stau la taifas cu cerul...
atunci... unde e toată vâlvătaia?... unde se aud tunetele acelea?...
of, Doamne,... furtuna e...
... în sufletul meu...
I opened the window... funny, outhere is silence,... the clouds chat with the skyes...
so... where is all that blaze?... where are those crashes?...
oh, God,... the thunderstorm is...
... in my soul...


.

CLĂTITA - THE PANCAKE

Posted on duminică, septembrie 19, 2010 | 3 comentarii

...un loc ce cu greu îţi vine să crezi că e adevărat... un loc unde rămâi fără cuvinte; şi oriunde-ai privi, ai senzaţia că ai ajuns până la Dumnezeu şi-napoi... şi, parcă n-ar fi fost de-ajuns, găseşti această incredibilă zvârcolire a pământului...
Când, cum a putut să se întâmple scrâşnirea aceea din care noi vedem acum doar un colţişor infim? Cât de mare a putut fi Forţa uriaşă ce a săpat prăpăstii şi vârfuri de mii de metri,... şi a gătit clătita asta impecabil răsucită?

În imaginea a treia, în partea stânga sus se vede o potecă; pe potecă se vede o scamă mică:... acela este un om...

... this is a place that one can hardly believe it's real... a place where you become speechless; and anywhere you look, you feel you reached God and came back... and, as it hadn't been enough, you find this unbelievable convulsion of earth...
When, how happened that screech of which now we see just a little bit? How great was that colossus Force that digged abysses and peaks of thousands of meters... and cooked this perfectly rolled pancake?

There is a footpath in the upper left part of the third picture; on that footpath is a very little stain:... that is a human...



CUMPĂRĂ AMINTIRI

Posted on duminică, iulie 18, 2010 | 0 comentarii

"Don't buy things; buy memories" - "Nu cumpăra lucruri; cumpără amintiri"... Suntem obsedaţi de lucrurile pe care le avem, sau dorim să le avem; suntem copleşiţi de facturile lor...
Prea puţin avem timp şi bani pentru ceea ce este cu-adevărat preţios pentru noi:... bucuria din suflet... amintirea aceea ce rămâne mereu vie, frumoasă, adevărată... cea care te mângâie şi te înfioară... câte zile vei avea...

ASCENSIUNEA

Posted on duminică, iulie 18, 2010 | 1 comentarii


...din nou Mike Oldfield... armoniile lui luminoase le poţi asculta liniştit, plimbându-te, agale, şi prin alte postări...

După atâta căldură toridă şi străzi mai mult sau mai puţin aglomerate, o mică ieşire la munte prinde tare bine... Acum doi ani, pe vremea asta, m-am îmbogăţit cu asemenea privelişti... Cred că orice cuvinte sunt de prisos... eu m-am pus în balansoarul visării,... şi am început ascensiunea... Vino cu mine....





MUZICĂ... MUNTE

Posted on joi, iunie 24, 2010 | 2 comentarii

Îmi erau cunoscute variaţiunile pe tema "tubular bells", dar am avut o mică mare surpriză ascultând aceste două piese; Mike Oldfield a fost şi este un om hărăzit să lase armonii pline de lumină, de o profunzime şi un pitoresc unic. Muzica lui este cât un ocean, e adâncă, e nesfârşită în nuanţe de cultură, cu valuri şi vârtejuri de senzaţii şi sentimente cum numai el ştie să le transforme în vibraţie... Câţi pot fi originali, astăzi, când atâtea s-au spus,în atâtea feluri? Nu numai compoziţiile şi orchestraţia maiestoasă, dar ascultaţi cum îi plânge chitara, cum se tânguie, cum râde, ...sau cum sfâşie...!!
Clipul conţine două piese: "Secrets", şi "Far Above The Clouds".

în indiană, versul ce se repetă este "sunt o mulţime de necazuri, unde eşti?"
vocea copilului spune "şi bărbatul din ploaie şi-a luat sacul cu secrete, şi a luat-o în sus pe munte, departe deasupra norilor; şi nimic nu s-a mai auzit vreodată de la el, înafară de sunetul Clopotelor Tubulare"...

Ai răbdare să asculţi naşterea, creşterea, şi apoi dezlănţuirea acestor acorduri; dacă asculţi o dată, vei mai asculta... de multe ori...


Mi-am permis să alătur o singură imagine, care să fie cât de cât în ton cu măreţia muzicii. Este peretele nordic al vârfului Eiger (3970m), din Elveţia.
...savurează Muzica... admiră Muntele...

MERCI, MEGANE

Posted on duminică, iunie 13, 2010 | 0 comentarii


Zilele trecute am făcut Inspecţia Tehnică Periodică la maşină. Doi ani nu am avut nici o defecţiune, n-a trebuit să schimb nici măcar "consumabile" ale suspensiei sau direcţiei. Acum am trecut de inspecţie fără absolut nici o singură intervenţie mecanică. Nu a trebuit să schimb nimic! Mi-am adus aminte pe unde-am umblat, şi cele câteva poze ce le-am făcut, inclusiv de la volan. Şi, slavă Domnului, am circulat pe drumuri forestiere, prin gropile şoselelor româneşti,... şi pe autostrăzi adevărate...

ACEL MIC "EXTRA"

Posted on vineri, ianuarie 22, 2010 | 1 comentarii

...diferenţa între ordinar şi extraordinar este acel mic extra...