ZECE ANI

Posted on duminică, iunie 27, 2010 | 0 comentarii

Săptămâna trecută, miercuri, 23 iunie 2010, mi-a fost foarte, foarte rău. Nu m-a durut nimic, n-am simţit absolut nimic, dar... nu m-am putut ridica din pat. În momentul în care ajungeam în poziţie verticală, simţeam o ameţeală teribilă, ca după o lovitură în cap; o senzaţie de sfârşeală, ca o curgere în sine... spre un somn nefiresc de ademenitor... N-am mai simţit aşa-ceva niciodată... Abia spre seară am reuşit să mai rămân şi treaz...

Aseară, sâmbătă, m-am cutremurat când mi-am dat seama:... acum zece ani, pe 23 iunie 2000, a murit unchiul Mihai...!!! 
Aceasta este zidirea născută din charisma şi harul unchiului Mihai.
Când am gândit ferestrele de pe faţadele laterale, mi-am imaginat că cineva stă în genunchi şi se roagă "Tatăl nostru..." privind spre cer, spre nori... prin fereastra mare, rotundă...
Astăzi, când am fost la rugăciunile de pomenire, am văzut ochelarii unchiului Mihai pe lespedea de marmură... Câte zeci de mii de oameni au fost mângâiaţi de privirea lui, prin aceşti ochelari...
Am luat cu mine un citat din biserică, pe care unchiul Mihai l-a împlinit din belşug:
IA AMINTE LA TINE ÎNSUŢI! ... EXEMPLUL FAPTELOR TALE SĂ FIE ÎNVĂŢĂTURĂ MAI GRĂITOARE DECÂT ORICE VORBĂ
De deasupra curcubeului, de dincolo de nori, de departe deasupra norilor, Cineva ne-a dăruit un albastru superb: cu lumină, cu umbră, cu stropi, cu nostalgie, cu speranţă...

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)