MAI BĂTRÂN,... MAI TÂNĂR?
După ce cineva mi-a spus că cel mai bine lucrează ascultând PINK FLOYD, mi-am dat seama că are dreptate. Oricum m-aş simţi, muzica lor îmi face bine; mă ajută dacă sunt terminat, e binevenită când mă simt foarte bine. Eu zic că asta e una din cele mai frumoase, mai expresive piese ale lor; şi titlul ei l-aş traduce prin "cotitura", "întoarcerea", sau poate "calea de-ntoarcere"
Zilele astea s-au împlinit şase luni... de când respir şi prin acest blog... Aceasta a fost cotitura, schimbarea care de atunci o trăiesc.
De atunci, parcă timpul e mai dens;... nopţile mai albe,... zilele mai pline de culoare... iar culorile sunt mult, mult mai vii... Într-un fel, aş putea spune că... mi-am adus aminte de mine.
Am trecut de-atâtea zeci de ori pe lângă acest pom, şi nu o dată m-am gândit că... suntem oarecum la fel.
Primăvara asta a înmugurit şi în el; a dat şi are ceva rod... şi, în iulie, verdele crud încă izbucneşte din sufletul lui...
Păcat că se văd şi pe el semnele ireversibile ale trecerii timpului... are şi el primele ramuri uscate, şi, de aproape, i se vede tenul îmbătrânit...
Acest pom şi acest loc le-am descoperit mai demult, cu Anton, la ieşirea din Cărbunari spre Copalnic. Aici avem, fiecare, una din cele mai frumoase serii de poze cu amurg, iar eu, între altele, norii de furtună cei mai tumultoşi.
Acum a devenit un loc unde uneori pur şi simplu mă opresc... şi privesc munţii... şi întreb norii:... de ce...?
Acest pom şi acest loc le-am descoperit mai demult, cu Anton, la ieşirea din Cărbunari spre Copalnic. Aici avem, fiecare, una din cele mai frumoase serii de poze cu amurg, iar eu, între altele, norii de furtună cei mai tumultoşi.
Acum a devenit un loc unde uneori pur şi simplu mă opresc... şi privesc munţii... şi întreb norii:... de ce...?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu