'NEA ION
Când să plec ieri spre casă, mi se păruse că norii, şi soarele, şi cerul, îmi fac cu ochiul şi-mi pregătesc scenografia pentru încă o tură de poze.
M-am ales cu poze, dar nu cu nori; cu nea Ion, din Dumbrăviţa.
E ca un arhetip al muncii, al stâlpului familiei, ceva ancestral, neschimbat de sute de ani, din vremea părinţilor şi a părinţilor părinţilor lui... În România mileniului trei... se respiră ev mediu... Da: coasa, calul, căruţa, sunt aceleaşi de sute de ani...
M-am apropiat de el cu sfială, pentru că mi se părea că munca lui are sclipirea sacralităţii, ...munca lui e ca o rugăciune...
Deschis şi plăcut la vorbă, e mândru de copiii lui, şi, ca gospodar, e dojenitor cu cei din comenduirea ţării.
La 82 de ani are privirea caldă, mintea limpede, şi mâna ageră...
Zilele următoare am să onorez cu mare drag invitaţia de a-l vizita acasă, să-i duc "chipuri" din cele ce i le-am făcut.
N-am uitat: Dumbrăviţa, la numărul 48...
1 comentarii:
ce expresii frumoase..te invidiez pentru sentimentul pe care-l vei avea,cand il vei reintalni..
Trimiteți un comentariu