black box

arhanghel: căpetenie a îngerilor...

şi în Maramureş, oamenii simpli, au fost, când a fost nevoie, îngeri păzitori ai acestor locuri... 

archangel: chieftain of the angels...

ordinary people of Maramureş, when needed, they were the guardian angels of their land... 

istoria omenirii este o istorie a naşterii, dezvoltării, şi apoi a apusului civilizaţiilor, a imperiilor...
incaşi, chinezi, romani, veneţieni sau spanioli, s-au urcat pe valurile vremurilor...
astăzi ni se poate părea interesant cum se putea stăpâni câte un continent, mii de kilometri, fără mijloace de comunicare sau vehicule moderne...
populaţiile băştinaşe au rămas, au luptat, au rezistat... dar valurile au venit şi au plecat...

mai mult de cinci sute de ani, liniştea şi prosperitatea localnicilor au fost ameninţate, au fost puse la grea încercare, mii şi mii de oameni nevinovaţi au fost ucişi... începând cu marea invazie tătară din 1241, luptele cu turcii în 1446 la Baia Mare, distrugerea Cavnicului din 1460, atacul turcilor la Baia Sprie, invaziile tătare din 1717 la Cavnic, şi 1771 la Baia Sprie, sunt doar câteva etape majore ale suferinţei şi luptei

the mankind history is a history of birth, florishing, and then the extinction of civilisations, of the empires...
incas, chineze, romans, venetians or spaniards, climbed the waves of centuries...
today we can wonder how could the govern over continents, thounsands of miles, without modern communication means, or vehicles...
the local populations remained, they fought, resisted... but the waves came and left...


în nordul Transilvaniei, o mulţime de locuri poartă nume ca "stâlpul tătarilor", "valea tătarilor", "preluca tătarilor"... e un semn al persistenţei acestei ameninţări...
în Cavnic este "stâlpul tătarilor", pe care este scris: "Anno 1717 usque hic fuerunt tartari" - "în anul 1717, până aici au ajuns tătarii"

in northern Transylvania, many places are named as "tartars' pillar", "tartars' valey", "tartars clearing"... they are the sign of the persistance of this threat...
this is the "tartars' pillar", on which is written: "Anno 1717 usque hic fuerunt tartari" - "în the year of 1717, tartars were stopped here"


este cunoscut că la începutul secolului XVIII, zeci de biserici şi mănăstiri din Maramureş au fost incendiate şi distruse de tătari...
bisericile construite după această dată, au strecurat semiluna, sau chiar buzdugane, în dantelăria de metal a crucilor... astfel, cu acest truc, lăcaşurile creştine au putut să scape de distrugerea musulmanilor...

it is known that at the beginning of the XVIIth century, many churches and monasteries were burned and destroyed by the tartars...
the churches that were built after this, they got crescents, or even maces, into the metal needlework of the crosses... with this trick, the christian shrines could escape from muslims destruction...

1721 - Şurdeşti 



1798 - Plopiş 



1800 - Remetea Chioarului 



1868 - Lăschia 



deci, cel puţin 150 de ani, motivul semilunei a fost folosit, preventiv, la biserici din Maramureş...
astăzi, poate să ni se pară ciudat sau chiar amuzant, că o semilună mică poate salva o biserică de barbaria unor militari, sau nişte măşti şi o zarvă infernală poate întoarce din drum aceeaşi armată nemiloasă...

so, for at least 150 years, the crescent symbol was used at Maramureş churches...
today, one may se weird or even funny that a small crescent can save a christian church from the barbaric soldiers... or, some masks and a terrible noise can turn around from its way the same merciless army...