black box

într-o oglindă, poţi vedea lumea toată... întreg universul îl poţi privi într-o oglindă... 

fă oglinda ţăndări, şi în cea mai mică bucată, în cel mai mic ciob, din nou vei putea zări întreg universul...

e fascinant cum, oglinda, oricât de mică o faci, ea continuă să arate cu încăpăţânare... 

întregul univers... 

în toată măreţia lui... 

in a mirror, you can see the whole world... you can look to the entire universe by a mirror...

break the mirror into pieces, and in the smallest cut, again you will see the entire universe...

it's fascinating how, no matter how small the mirror you make, it will stubbornly show...

the universe...

in all his greatness...

nu de multă vreme am găsit (încă) un loc, ca acel ciob mic, mic de tot, de oglindă...
într-un loc ferit de trafic, de aglomeraţie, am găsit o gospodărie, un loc, ce are în el, intrinsec, din mai multe puncte de vedere, caracterul ţării şi neamului românesc...
acest ciob micuţ, modest, izolat, dezvăluie istoria, destinul unei întregi naţii...
aşa cum revin de atâta vreme la "cuib", tot aşa vreau să revin şi în acest loc...

not long ago, I found (one more) a place, like that little, very little piece of mirror... 
in a remote place, away from traffic, away from the crowd, I found a little home, a place, that has in it, in its inner substance, the nature of the country and the nation...
this little cut, modest, isolated, it reveals the history, the destiny of an entire nation...
As I turn back for so many years to the "nest", I want to return to this place...


e clar, e o casă bătrânească, copiii sau nepoţii sunt plecaţi departe, în Franţa...

I had a guess, and these garments confirmed it to me: "j'adore st tropez", "paris"... 
it's obvious, it's an old house, children or grandchildren are gone far away, in France... 


departe de lume, de forfotă, de graba zilei de azi...
aici, la capăt de drum, la margine de destin, oamenii sunt pe cont propriu...
drumul s-a făcut, în sfârşit!...
dar nimeni nu a catadicsit să aducă la zi indicatoarele rutiere... nu s-a sinchisit nici măcar să le scoată pe cele vechi, distruse complet...
la ce bun? pe cine să îndrume? cine trece pe aici, înafară de localnici?
nimeni altcineva nu trece...
doar timpul, tăcut... şi el nu se grăbeşte... el are răbdare

far away, far from fussiness, from the daily rush...
here, at end of the road, at the edge of destiny, people are on their own...
the road is finally done!...
but nobody bothered to updat the traffic signs... not even to take away those very old, completely washed-out...
what's the profit for doing that? who is to guide? who passes by this place, except the natives living here?
nobody else passes here...
only time goes by, in silence... and he is not in a hurry... he is patient...


la fel ca oamenii, locul e sărac, modest...
dar semnul credinţei nu lipseşte...
un popas cu reale valenţe urbanistice, care arată un efort deosebit, conceptual, constructiv, financiar...
puţină grijă în întreţinerea lui, ar face locul foarte, foarte reuşit...

same as the people, the place is poor, modest...
but the sign of faith is not missing...
here is a spot with real urban planning value, that shows a special effort: as a concept, as a construction, and financial effort...
a little care and maintenance would make this a very beautiful stopover...


atâta timp este semnal la mobil, şi o antenă de satelit, nu contează că, în multe privinţe, viaţa şi munca acestor oameni este asemenea celor de acum o sută de ani...

as long as there is signal for the mobile phone, and a satellite dish, doesn't matter that, in many ways, the life and the work of these people is like one hundred years ago...