PRIMĂVARĂ... LA 90 DE ANI

Posted on duminică, martie 28, 2010 | 1 comentarii

 





























...Un fior m-a cuprins prin toată fiinţa mea, atunci când l-am observat pe acest bătrân... efectiv mi s-au muiat picioarele...
Sufletul acesta cu ochii larg, larg deschişi, m-a obsedat pe tot drumul spre casă, ...şi nu numai....  Ţipătul surd al privirii sale îmi face şi acuma inima să vibreze.
Mă uit la ramura de speranţă, de lumină, şi puritate, din mâna sa.
Mă tem că această fiinţă e dureros de convinsă că speranţa şi lumina, şi puritatea din mâna sa... nu-i  vor mai mângâia trupul, ...nici sufletul... niciodată...

1 comentarii:

Trimiteți un comentariu