O BABĂ FRUMUŞICĂ
Dimineaţă, colegele făceau socoteli, şi m-au informat că azi ar fi baba mea. Adică dacă eu sunt născut în ziua de 21 a lunii, cică astăzi 3 martie ar fi baba mea. Adică aşa cum va fi ziua de azi, aşa-mi va fi tot anul. M-am amuzat, şi cu atât mai mult am luat aparatul foto cu mine, într-o scurtă şi rapidă ieşire până (unde altundeva?) la Târgu Lăpuş.
La prima oră, cele câteva petice de zăpadă proaspătă ne-au surprins pe toţi. Dimineaţă, reprizele de ninsoare intensă au completat frigul umed, pătrunzător, al celor câteva grade peste zero.
Ceaţa de pe Pietriş a fost mai fermă decât de obicei, şi tocmai de aceea cred că aceste chipuri ale pădurii sunt şi ele mai clare şi mai hotărâte în expresie.
La întoarcere am fost însoţit de o adevărată cavalerie care se lupta să elibereze albastrul cerului, prizonier în fortăreaţa impresionantă a norilor. La început nici nu mi-am dat seama ce se întâmplă, până când am văzut în jurul meu suliţele de lumină înfipte în iarba zgribulită.
Cu puţină strategie, străpungerile de lumină s-au unit între ele, fărâmiţând oastea obosită a norilor. Forţele întunecate s-au regrupat în bastioane, unde au organizat ultimele celule de rezistenţă. Zadarnic. Armistiţiul era inevitabil, şi până la urmă steagul alb al luminii ocrotea pământul. Zâmbetul a revenit pe chipul pajiştilor, când căldura blândă a venit să mângâie plaiurile. Până şi Răstignirea de pe marginea drumului s-a bucurat, în aşteptarea pioasă a Învierii. ... Mai târziu s-a înseninat de-a binelea, pentru ca, la venirea serii, întunericul să coboare iar gradele din termometru. Toate astea puse cap la cap, a fost o zi cu o evoluţie interesantă, şi zâmbesc din nou când îmi aduc aminte ce mi-au spus doamnele dimineaţă. Haha!..., frumuşică baba asta a mea. Temperamentală, cu personalitate; la început mi-a dat ceva emoţii, da-i faină.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu