black box

Foarte multă vreme am purtat tot timpul cu mine un rozar. Eram mult mai atent, şi mă rugam constant. Zi de zi, ani în şir, de la liceu, armată, la cursuri la facultate, pe munte, cu bicicleta, la servici, eram nedespărţit de acel rozar. Rareori se întâmpla să treacă o zi fără să mă rog.

Odată, i-am cerut părerea unchiului Mihai. "Eu mă străduiesc, dar se mai întâmplă să-mi mai scape, să uit să mă rog;...uneori lucrez la proiecte zi şi noapte lumină..."

A zâmbit senin, şi mi-a spus mângâietor: "Da, rugăciunea e foarte importantă; dar să ştii că orice faptă făcută cu intenţie bună, sinceră, face cât o rugăciune"

Am rămas fără cuvinte.
Oameni buni, dacă nu vă rugaţi, măcar faceţi fapte bune...!