UN FEL DE AUTOPORTRET

Posted on sâmbătă, ianuarie 09, 2010 | 0 comentarii



Ca să ştii cine sunt, imaginea despre mine este incompletă fără aceste peisaje din Prilog, judeţul Satu Mare. Aici am copilărit, acestea sunt dealurile care mi-au mângâiat sufletul. Aici sunt Acasă. De când mă ştiu am locuit în Baia Mare, dar de la prima la ultima seară de vacanţă ca elev, am fost la Prilog; numai la Prilog.
Deasupra este priveliştea dinspre ogradă, spre nord, spre Călineşti-Oaş, Cămărzana; în zilele fără nebulozitate se vede mai departe, până în Ucraina.
Dedesubt este o imagine viceversa, dinspre nord spre locul copilăriei mele. Da, acolo unde m-am căţărat în nuc, unde am lucrat porumbul sau căpşunii, unde prima dată am admirat norii şi stelele, sau eram convins că am văzut OZN-uri, este construită o biserică.



Nu-ţi poţi imagina ce senzaţii poţi avea când, unde te-ai format ca om, în cuibul sufletului tău, acolo s-a zidit o biserică; şi, mai mult decât atât, biserica să fie proiectată de tine. Primul meu proiect de biserică a rămas cel mai important pentru mine; a fost o provocare imensă, o emoţie pe măsură.
De ce s-a ridicat biserică în acea curte?
Pentru că acolo au trăit "unchiul Mihai" şi sora lui, "mătuşica". Neamţu Mihai a mai fost cunoscut şi "călugărul Mihai". În tinereţe au fost călugări, unchiul Mihai la Bixad (Satu Mare), mătuşica la Jucu (Cluj). Ei au fost frate şi soră a mamei mele, şi o lume întreagă îi ştie după cum eu şi fratele meu le spuneam acum peste 40 de ani: unchiul Mihai şi mătuşica. Despre el şi tratamentele lui s-au scris mai multe cărţi. Am avut privilegiul, fericirea să cresc alături de el; a fost o comoară, un exemplu, un model, lider spiritual din Baia Mare până la Cluj, Timişoara, şi mai departe.
Unchiul Mihai a avut o înţelepciune, o simplitate, o fascinantă limpezime în gândire. Alături de el am descoperit că marile adevăruri sunt puţine, extrem de simple; groaznic de simple. Şi, dacă faci doi paşi înapoi, să capeţi puţină perspectivă, realizezi că ele unesc, transcend culturile şi credinţele, ...sunt universale...
Am trecut să pun o coroniţă cu flori pe 6 ianuarie, când mătuşica ar fi împlinit 90 de ani.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu