FIINȚA... - THE BEING...
am mai vorbit la începutulurile acestui blog, în 2010, despre viață și despre ființă...
cred că de la filosofia din anul cinci de arhitectură, am reținut ideea că poți să îți pierzi viața, dar nu ființa...
ființa e ceva ce transcende viața fizică...
de exemplu, marile personalități își pierd viața, dar ființa lor dăinuie peste generații, peste secole...
Eminescu, Brâncuși, Mozart, Gandhi, sunt personalități a căror ființă dăinuie cu mult după sfârșitul vieții lor pământești...
I had mentioned, in the early days of this blog, in 2010, the relation between life, and being...
from the philosophy classes, in the fifth year of architecture, I learned that one can loose the life, but not the being...
the being is the one that overpasses the physical life...
for example, the personalities loose their life, but their being gets over generations, over centuries...
Eminescu, Brâncuși, Mozart, Gandhi, are persons who's beings are lasting long after their earthy life...
Eminescu, Brâncuși, Mozart, Gandhi, are persons who's beings are lasting long after their earthy life...
în general, orice construcție este o mărturie a ființei celor ce au gândit-o, au ctitorit-o, au construit-o... acestea sunt locurile pe care le vizităm, care devin simboluri, modele de civilizație și spiritualitate ale timpului lor: biserici, cetăți, palate...
există însă și statui, monumente, mici cimitire, unde practic nimeni nu oprește...
chiar amplasate lângă drumuri intens circulate, lumea trece în viteză, grăbită, practic nimeni nu oprește...
generally speaking, every construction is a proof of the being of those who designed it, founded it, built it... these are places we visit, that become symbols, models of civilisation and spirituality of their times: churches, fortresses, palaces...
but there also are statues, monuments, small graveyards where nobody stops... even located close to crowded roads, people are rapidly passing, in hurry, nobody literally stops there...
generally speaking, every construction is a proof of the being of those who designed it, founded it, built it... these are places we visit, that become symbols, models of civilisation and spirituality of their times: churches, fortresses, palaces...
but there also are statues, monuments, small graveyards where nobody stops... even located close to crowded roads, people are rapidly passing, in hurry, nobody literally stops there...
primul asemenea loc pe care ți-l prezint este monumentul de la Șelimbăr, lângă șoseaua intens circulată ce iese din Sibiu spre Râmnicu Vâlcea...
(chiar și eu am trecut de multe zeci de ori pe aici, până să îmi iau un răgaz de 30 de minute, să opresc, și să fac fotografiile)
(chiar și eu, a trecut un an de când am făcut fotografiile, până să concep și să încarc postarea - da, imaginile sunt din iarna trecută, din 2017)
ansamblul este realizat în 1932, în memoria ostașilor lui Mihai Viteazul căzuți aici în 1599, și a celor căzuți în toată țara, în primul război mondial...
inițial aici au fost înmormântați 33 de soldați români, și 8 austrieci din primul război mondial, însă ulterior osemintele au fost strămutate sub altarul bisericii din Șelimbăr...
ansamblul este foarte frumos gândit, și sper că mereu vor fi doi copaci care să îi rotunjească sensurile și aspectul...
the first place of this kind that I present to you is the Șelimbăr monument, close to very crowded road that takes you from Sibiu to south, to Bucharest...
(even I passed by for dozens of times until I took a half of an hour break to step down, and take the photos)
(even me, it took to me over a year to conceive and to upload pictures taken a year before... yes, the pictures are from the last year winter)
the ensemble is made in 1932, in the memory of the soldiers of Michael the Brave, who died here in 1599 (Michael the Brave was the first one who united, for a short period of time, the romanian territories), and in the memory of all the victims of the First World War, from all the country...
initially, here were buried 33 romanian and 8 austrian soldiers from the World War One; afterwards, the remains were moved under the altar of the Șelimbăr church...
the ensemble is very well designed, and I hope there always will be two trees to complete the meanings and the aspect of the place...
.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu