DRUMUL CA REVOLTĂ... DRUMUL CA VIAȚĂ... - THE RIDE AS REVOLT... THE RIDE AS LIFE...
acum o săptămână am fost la un miting în București...
am străbătut țara de la nord la sud, într-un gest destul de puțin logic sau rațional... a fost mai mult o manifestare emoțională, de exprimare a indignării...
a week ago, I went to a meeting in Bucharest...
I crossed the country from north to south, in a not so logic or rational gesture... it was rather an emotional thing, an expression of indignation...
„de neoprit”
am mai folosit melodia asta acum câțiva ani, dar găsesc că e foarte potrivită și pentru această postare...
„unstoppable”
I used this play several years ago, but I find it very suitable for this post also...
de data asta noaptea a fost învelită în ceață... în afară de ghidarea spre destinație, GPS-ul e un mare ajutor când vizibiltatea e redusă... nu amâna să folosești GPS-ul...
when I went to the king, I drove in darkness, on rain, or wet road, for hours...
this time the night was wrapped in fog... except the route guidance, the GPS is a great help when driving in poor visibility... don't delay using the GPS...
usual traffic on Olt valley, this time with dry road...
„cârligul mic” multă vreme a fost cel mai lung viaduct curb din România... ocolește malul stâncos al defileului Cozia, dedesubt fiind ochiul de apă al lacului de acumulare Turnu...
(de câțiva ani, pe cele câteva bucăți de autostradă, cel puțin viaductul de la Aciliu cred că e la fel de lung, cu traseu ușor curb, la înălțime foarte mare)
„the small hook” for many years was the longest curved viaduct from Romania... it passes by the rocky bank of Cozia gorge, over the Turnu (the tower) artificial lake...
a fost simplu: nu știu să adorm devreme, iar de la ora 02:00 a început meciul de tenis al Simonei Halep la Australian Open...
când am ieșit din casă, era 4-4 în setul decisiv...
de la Rompetrol am plecat când era 11-11 (!!) în tiebreak...
nu am vorbit cu el, dar colegul meu Cătălin Anghelescu mi-a trimis pe messenger scorul final, la 5:59: victorie Simona cu 15-13! (Cătălin știa că merg la București)
ideea e că de la Pitești, pe autostradă, a fost o ninsoare puternică, viscolită...
lumea gonea destul de inconștientă, fără vizibilitate, pe ud și pe fuioare de zăpadă frământată...
orice mișcare bruscă putea să devină o nenorocire în lanț...
mai mult de 100/ oră nu am avut curaj să merg...
nedormit cu o noapte înainte, la km 36 am oprit și am ațipit câteva minute lângă benzinărie... sperasem să se mai și potolească ninsoarea, dar nu am avut noroc...
after a sleepless night (Simona Halep had a match at Australian Open), when I had some minutes to go, I had to have a break... there was a heavy, windy snowfall
una dintre ele, în fața mea, intrând în București...
on my way to Bucharest I noticed in provinces some cars grouping for the meeting... here is one of them, entering Bucharest...
de la mitingul propriu zis am puține imagini, dintr-un motiv foarte prozaic: am fost neatent, și de la bun început am călcat într-o baltă mai adâncă, și am fost ud leoarcă la picioare, imediat ce am ajuns în Piața Universității...
I have few images from the protest, because of a very prosaic reason: from the very beginning, I stepped into a deep slop, and I got my feet soaked to the skin from the very beginning...
the first picture from the protest: 17:20... I was simply dissapointed how few people gathered...
in 1989, people died here for freedom...
few people gathered in the beginning...
tv news channels are here...
I really didn't understand what were the gendarmes doing here, on the horseback
they came from Iași too...
shooting...
a family...
ca să ajung la Pitești, unde am avut rezervare, a trebuit să mai conduc o oră: viteză mare pe autostradă, noaptea, cu ninsoare ce îți hipnotizează ochii și mintea...
with my feet soaked, with shivers on my spine, I didn't stay much at the protest...
I had to drive more than an hour, to get to Pitești, where I booked a room... an hour of highway speed, in night dark, with snowfall that hypnotizes the eyes and the mind...
de la Curtea de Argeș la Râmnicu Vâlcea, am parcurs un drum care l-am făcut în sens invers cu bicicleta, acum mai bine de 30 de ani...
(între Tigvești și Curtea de Argeș a fost singurul loc din viața mea unde nu am rezistat, și am urcat pe lângă bicicletă ultimele sute de metri... trecând pe acolo, am văzut că într-adevăr panta e foarte lungă, cu zone cu înclinare severă)
I drove my car on a road where I rode my bicycle over 30 years ago, in the opposite way... here was the only place where I ever stepped down and I walked by my bike for the last hundreds of meters of the ascension... passing there now, I had the confirmation that the ramp is very long, with segments of severe pitch)
for decades, the „must stop” place on the Olt valley, up above the Cozia monastery...
the Sibiu surroundings say hello to me, with the gentle sun rays...
I started in night time, in night time I completed the journey...
.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu