Posted on duminică, ianuarie 28, 2018
| 0
comentarii
acum o săptămână am fost la un miting în București...
am străbătut țara de la nord la sud, într-un gest destul de puțin logic sau rațional... a fost mai mult o manifestare emoțională, de exprimare a indignării...
a week ago, I went to a meeting in Bucharest...
I crossed the country from north to south, in a not so logic or rational gesture... it was rather an emotional thing, an expression of indignation...
„de neoprit”
am mai folosit melodia asta acum câțiva ani, dar găsesc că e foarte potrivită și pentru această postare...
„unstoppable”
I used this play several years ago, but I find it very suitable for this post also...
la rege am mers ore întregi pe întuneric și ploaie sau șosea udă...
de data asta noaptea a fost învelită în ceață... în afară de ghidarea spre destinație, GPS-ul e un mare ajutor când vizibiltatea e redusă... nu amâna să folosești GPS-ul... when I went to the king, I drove in darkness, on rain, or wet road, for hours... this time the night was wrapped in fog... except the route guidance, the GPS is a great help when driving in poor visibility... don't delay using the GPS...
trafic normal pe valea Oltului, de data asta cu șosea uscată... usual traffic on Olt valley, this time with dry road...
„cârligul mic” multă vreme a fost cel mai lung viaduct curb din România... ocolește malul stâncos al defileului Cozia, dedesubt fiind ochiul de apă al lacului de acumulare Turnu...
(de câțiva ani, pe cele câteva bucăți de autostradă, cel puțin viaductul de la Aciliu cred că e la fel de lung, cu traseu ușor curb, la înălțime foarte mare)
„the small hook” for many years was the longest curved viaduct from Romania... it passes by the rocky bank of Cozia gorge, over the Turnu (the tower) artificial lake...
am pornit foarte devreme, fără a dormi deloc peste noapte...
a fost simplu: nu știu să adorm devreme, iar de la ora 02:00 a început meciul de tenis al Simonei Halep la Australian Open...
când am ieșit din casă, era 4-4 în setul decisiv...
de la Rompetrol am plecat când era 11-11 (!!) în tiebreak...
nu am vorbit cu el, dar colegul meu Cătălin Anghelescu mi-a trimis pe messenger scorul final, la 5:59: victorie Simona cu 15-13! (Cătălin știa că merg la București)
ideea e că de la Pitești, pe autostradă, a fost o ninsoare puternică, viscolită...
lumea gonea destul de inconștientă, fără vizibilitate, pe ud și pe fuioare de zăpadă frământată...
orice mișcare bruscă putea să devină o nenorocire în lanț...
mai mult de 100/ oră nu am avut curaj să merg...
nedormit cu o noapte înainte, la km 36 am oprit și am ațipit câteva minute lângă benzinărie... sperasem să se mai și potolească ninsoarea, dar nu am avut noroc...
after a sleepless night (Simona Halep had a match at Australian Open), when I had some minutes to go, I had to have a break... there was a heavy, windy snowfall
pe traseu am văzut prin parcări, la Sibiu și la Pitești, mașini ce se grupau ca să vină la miting...
una dintre ele, în fața mea, intrând în București...
on my way to Bucharest I noticed in provinces some cars grouping for the meeting... here is one of them, entering Bucharest...
de la mitingul propriu zis am puține imagini, dintr-un motiv foarte prozaic: am fost neatent, și de la bun început am călcat într-o baltă mai adâncă, și am fost ud leoarcă la picioare, imediat ce am ajuns în Piața Universității...
I have few images from the protest, because of a very prosaic reason: from the very beginning, I stepped into a deep slop, and I got my feet soaked to the skin from the very beginning...
prima imagine din Piață, la 17:20... am fost pur și simplu dezamăgit cât de puțină lume s-a adunat
the first picture from the protest: 17:20... I was simply dissapointed how few people gathered...
în 1989, aici s-a murit pentru libertate...
in 1989, people died here for freedom...
la ora începerii mitingului încă era puțină lume...
few people gathered in the beginning...
televiziunile de știri sunt aici...
tv news channels are here...
chiar nu am înțeles ce căutau aici jandarmii călare
I really didn't understand what were the gendarmes doing here, on the horseback
au venit și din Iași...
they came from Iași too...
făcând poze, filmând...
shooting...
o familie...
a family...
nu am putut să stau mult la miting... ud la picioare, frisoanele mi-au dat târcoale...
ca să ajung la Pitești, unde am avut rezervare, a trebuit să mai conduc o oră: viteză mare pe autostradă, noaptea, cu ninsoare ce îți hipnotizează ochii și mintea...
with my feet soaked, with shivers on my spine, I didn't stay much at the protest... I had to drive more than an hour, to get to Pitești, where I booked a room... an hour of highway speed, in night dark, with snowfall that hypnotizes the eyes and the mind...
(Curtea de Argeș a fost o pauză ce va încape în alte postări, aici sau pe facebook)
de la Curtea de Argeș la Râmnicu Vâlcea, am parcurs un drum care l-am făcut în sens invers cu bicicleta, acum mai bine de 30 de ani... (între Tigvești și Curtea de Argeș a fost singurul loc din viața mea unde nu am rezistat, și am urcat pe lângă bicicletă ultimele sute de metri... trecând pe acolo, am văzut că într-adevăr panta e foarte lungă, cu zone cu înclinare severă)
I drove my car on a road where I rode my bicycle over 30 years ago, in the opposite way... here was the only place where I ever stepped down and I walked by my bike for the last hundreds of meters of the ascension... passing there now, I had the confirmation that the ramp is very long, with segments of severe pitch)
de zeci de ani, popasul obligatoriu pe valea Oltului, mai sus de mănăstirea Cozia...
for decades, the „must stop” place on the Olt valley, up above the Cozia monastery...
Mărginimea Sibiului mă salută prin razele ei blânde...
the Sibiu surroundings say hello to me, with the gentle sun rays...
noaptea am pornit, noaptea am încheiat drumul...
I started in night time, in night time I completed the journey...
încă sunt sub puternica impresie a ceea ce am trăit zilele astea...
e o experiență, o trăire foarte personală, intimă, ce greu poate fi exprimată în cuvinte...
poate, cu ajutorul imaginilor, și a muzicii, să îți împărtășesc o mică fărâmă din ce am trăit...
it's hard for me to start this post...
I am under the very intense feelings of what I experienced lately... it is something very personal, intimate, that can hardly can be put into words... maybe, with the help of images, and music, I will be able to share to you a little bit of what I experienced...
ultimul rege al României s-a înălțat la Ceruri...
inițial am crezut că voi merge la Peleș...
apoi am văzut că acolo e rezervat oficialităților...
am renunțat la ideea de a merge...
Bucureștiul mi se părea prea departe, prea complicat...
și totuși...
joi noaptea am decis că vineri voi porni...
the last king of Romania raised to Heavens... initially I believed I will go to Peleș palace... but it was reserved for officials... I gave up the idea of going... I saw Bucharest too far, too complicated... for all that... on thursday night I decided that friday I will take the road...
am pornit la 5:00... după două ore de mers, încă era întuneric... dar speranța se arăta la orizont... aici, pe centura Clujului... I started at 5:00am... after two hours, it was still dark outside, but hope showed at the horizon... here, at the Cluj overland route...
e tot mai bine... s-a oprit și ploaia... aici, aproape de Turda... it's better and better... the rain stopped... here, close to Turda...
m-am temut de valea Oltului, dar am mers chiar foarte bine... nu am prins coloane de TIR-uri, nici accidente, nici căderi de stânci pe șosea în defileu... I was afraid of Olt valley, but it was quite a good drive... no lorry rows, no accidents, no falling rocks on the road, in the gorges...
600 de kilometri în nouă ore nu e rău deloc, pentru România... 600 kilometers in nine hours it's not bad, for Romania...
12 kilometri în două ore, plus aproape o oră să cauți un loc de parcare, e rău oriunde... înafară de București... în București e normal... 12 kilometers in two hours, almost an hour to find a parking place, is bad anywhere... except Bucharest... in Bucharest, that's normal...
am ajuns în fața intrării Sălii Palatului... ca o ironie involuntară, deasupra noastră sunt afișele distracției: dansatori irlandezi, stand up comedy, muzică... I arrived in front of the main entrance of the Palace Hall... as an unwilling irony, above us are the billboards for irish dancers, stand up comedy, singers...
acesta este imnul regal al României... this is the royal romanian anthem...
la 16:25 m-am pus rând, de unde nu am mai ieșit până la final... I entered the line at 04:25pm, and never leaved it until the finish...
pliate ca o pătură, la stânga sunt trei rânduri de oameni... la dreapta sunt două rânduri... folded like a blanket, at the left there are three folded rows, at right are two folded rows...
unii folosesc telefonul și ca să citească cărți adevărate (nu cartea feței)... some people use the phone to read real books (not face-books)...
am verificat: am fost într-o coloană de 767metri lungine, cu cel puțin 3-4 oameni pe fiecare metru...
I checked: I was in a 767meters line, with at least 3-4 persons on every meter...
aici e lumină, ne simțim mult mai bine... am ajuns și pe Calea Victoriei, la fațada principală a palatului...
here is more light, we feel much better... we are on Victory Avenue, at the main facade of the palace...
după șase ore, la poarta de intrare în incinta palatului...
after six hours, we are close to the main gate of the palace yard...
am stat foarte mult și aici, în curte, în fața intrării... we stood still for a long time, in the front of the entrance...
aceștia au fost „vecinii” mei din rând... these were my „neighbours” from the line...
ce bine e înăuntru, e cald!... foaierul de la parter... it's so well inside, it's warm!... the groundfloor foyer...
un stil oarecum surprinzător... aproape clasic... sus e foaierul sălii tronului... a surprising style... almost classic... up there is the foyer of the throne hall...
schimbul gărzii de la catafalc... the shift of the bier guard...
un loc unde nu mulți au privilegiul să-l vadă... lumea admiră interiorul...
a place that not many people have the privilege to see... people admire the interior...
Mihai I de România
25 X 1921 - 5 XII 2017
tălpile îmi ardeau... coloana mea era la limita limitei... eu, care după 20 de minute în picioare mă doare coloana, am stat sus șapte ore fără nici o secundă de întrerupere...
după 12 ore la volan, 7 ore în picioare, am avut totuși puterea să îngenunchez (și să mă ridic...) în fața regelui meu...
eu cred, cum spunea Cătălin Striblea, că acesta a fost singurul român din zilele noastre în fața căruia să se cuvină să îngenunchez... SINGURUL...
a fost mai român decât toți politicienii de azi...
eu cred că a fost o persoană hristică...
a muncit, asemeni familiei lui Iisus,
a fost demn, a fost un model, un Înțelept...
asemeni lui Iisus, forța lui, respectul ce îl primea, nu era obținut prin forță, prin impunerea rangului său suveran, prin ridicarea tonului sau a mâinii...
respectul și forța lui au fost atinse prin înălțarea la valori supreme a modestiei, blândeței, a bunătății...
FORȚA LUI A FOST IUBIREA... nelimitată... nemărginită... necondiționată...
my feet were burning... my spine was at the limit of the limits... when I stand for 20 minutes, I have a terrible spine ache... and now I stood for straight 7 hours...
after 12 hours by the wheel, 7 hours standing up, I had only the power to kneel down in front of my king...
I believe that he was the only romanian from nowadays that deserved to kneel in front of him... THE ONLY ONE...
I believe he was Christ-like...
he worked, as in the family of Christ,
he was dignified, a role model, a Wise Man...
as Christ did, his strength, his respect, was not due to force, or by imposing his rank, by rising the voice, or the hand...
the respect, and the force were from supreme values of modesty, mildness, and kindness...
LOVE WAS HIS FORCE... limitless... endless... absolutely...
ASCULTĂ balada...
ASCULTĂ sufletul unui neam...
simplă, pură, balada, prin vocea unei Stradivarius...
patru minute...
LISTEN the ballad...
LISTEN the heart of a nation...
simple, pure, the ballad, by the voice of a Stradivarius...
four minutes...
am ieșit de la rege eliberat...
m-am așezat, cu grijă să nu mă prăbușesc, pe blocurile acelea de granit de pe marginea trotuarului...
eu m-am simțit răvășit DUPĂ ce am ieșit de la rege...
flori, candele, drapele, tablouri, scrisori, desene, belșugul acesta de emoție m-a copleșit...
m-am așezat jos, și nu îmi venea să plec de acolo... nu de oboseală... de drag, și de o stranie senzație de apartenență, de loc al sufletului...
eu am spus de mai multe ori: pentru mine, toți oamenii ce îi văd la biserică, la teatru, la un vernisajul unei expoziții de artă, la un concert, toți acești oameni mi se par frumoși...
mă uitam la cei din jurul meu, și îmi venea să îi strâng în brațe... pe toți... pe fiecare...
nu am plâns...
dar lacrimile îmi curgeau șiroaie pe obraz...
pur și simplu...
after I saw the king, I felt liberated...
I laid down slowly on a granite block from the sidewalk, careful not to tumble down to the ground...
I felt scattered AFTER I came out from the king...
flowers, candels, flags,pictures, letters, drawings... all this overflow of emotions overwhelmed me...
I sat down, and I felt like I didn't want to go away from there... it was not the fatigue... it was a sensation membership, of couch of the soul...
I always say that all the people you see at church, theatre, art opening, a concert, all those people they seem beautiful to me...
I was staring at them, and I wanted to embrace them... all of them... each of them...
I didn't cry... but tears were flooding my face...
„un copil trist că nu te-a cunoscut”... „a sad child, because didn't meet you”...
scrisori... letters...
tineri îndrăgostiți... young lovers...
DIGI24 tv
o mamă cu fetița ei... a mother with her daughter...
o amintire tristă, cu drapelul cu simbolul regalității... a sad souvenir, with the flag with royal coat of arms...
te iubim we love you
pe un bloc din acesta de granit mă așezasem când am ieșit... pur și simplu nu îmi venea să plec de acolo... after I came out, I laid on one of these granite blocks... I simply was not willing to go from there...
imediat după miezul nopții s-a oprit circulația pe Calea Victoriei, și au început pregătirile pentru dimineață... right after the midnight, the traffic was stopped on Victory Avenue, and started the preparings for the morning...
după ce mi-am revenit puțin, am alimentat la o stație Rompetrol de pe Virtuții, și m-am strecurat spre Târgoviște...
la doar 17 kilometri până la hotel, pur și simplu nu am mai putut... îmi cădeau ochii, am ajuns de vreo două ori pe contrasens... am oprit și am ațipit într-o benzinărie... nu știu când, nu știu cât timp, că nu m-am uitat la ceas...
una peste alta, am ajuns în camera de hotel la ora 3:35...
after I invigorated a little, I stopped at a filling station, and went out of Bucharest...
all together, I arrived at the hotel room at 3:35am...
- - -
- - -
drumul lung spre nord...
trist... în România, mileniul trei se împiedică (și) de căruțele uitate din alte veacuri... long way north... sad thing... in Romania, the third millenium is obstructed (also) by the wagons from other centuries...
am vrut să evit valea Prahovei în weekend... am sperat să prind vizibilitate și vreme mai bună prin pasul Bran... nu a fost așa... de vânt, și ploaie, și ninsoare, abia am putut să fac câteva imagini... I wanted to avoid Prahova valley in weekend... I hoped to have good weather and good visibility in the Bran gorges... but it was not the case... because of wind, rain, snowing, I hardly took a few pictures...
unicul, superbul castel Bran... unele clasamente îl consideră cel mai frumos din Europa...
degeaba...
de mai bine de 30 de ani, de când am trecut pe aici prima dată cu bicicleta, șoseaua are gropi... nici o singură dată nu am trecut pe la Bran, să nu fie gropi... și acum are, și ca întotdeauna e peticit în așa hal, că nu poți merge cu mai mult de 60-70/ oră fără să îți zgâlțâi creierii...
din 1200 de kilometri făcuți, aici a fost porțiunea cea mai proastă de drum... the unique, the superb Bran castle... some tops name it as the most beautiful from Europe... that is of no use... because of the holes in the asphalt, and bad patching, it was the worst road in my whole journey...
nici de data asta nu am urcat la Râșnov... one more occasion that I fail to use to visit the Râșnov citadel...
„Transilvania casă și masă” din Aiud e un loc cu arhitectură de calitate, unde se mănâncă bine... niciodată nu am întâlnit atât de puțină lume... niciodată nu am ajuns aici atât de târziu - în jur de 21:00... „Transylvania bed and breakfast” from Aiud is a place with quality architecture, where the dish is good... never met so few clients here... never came here so late - about 10pm...
la Dej e întotdeauna ultima pauză... de aici mai sunt fix 90 de kilometri, adică în jur de o oră și un sfert, o oră și jumătate de condus...
Dej is always the last pit stop... the last 90 kilometers take one hour and a quarter, one hour and a half of driving...
- - -
- - -
nu pot să închei, fără să îi mulțumesc fundiței...
a avut grijă de mine...
deși nu mai e tânără, m-a surprins încă o dată...
am făcut 1276km, cu o viteză medie de 60,8km/ oră, și consum de 4,1litri/ 100km,
în condițiile în care
- un sfert din distanță am avut doi pasageri;
- aproape patru ore am mers ca melcul în București, cu sute de porniri de pe loc, și mers cu 5-10/oră;
- am ajuns la peste 1000m altitudine, mai sus decât Predealul, de exemplu;
- peste 310km au fost în regim de autostradă, aproape 130/oră la Cluj-Turda, și în jur de 140 pentru Sibiu-Sebeș
cârcotașii pot să cârcotească ce vor... eu îmi iubesc fundița...
am avut Dacia, Golf, Matiz, am condus VW Transporter, mașini foarte bune... dar Renault Megane-ul meu îl iubesc...
I cannot conclude all this, without thanks for my car...
she always took care of me...
despite the fact she is not young anymore, she surprised me once more...
I made 1276km, with an average speed of 60,8km/h, and a 4,1litre/ 100km, in these main conditions:
- a quarter of the distance I had two passengers;
- almost four hours were in Bucharest, with hundreds of stop-and-go's;
- I reached over 1000meters altitude;
- over 310km were on freeway speed range...
haters are hating... I love my car...
I owned Dacia, VW Golf; Matiz, and I drove VW Transporter, woderful cars... but I love my Renault Megane...
- - -
- - -
regele meu a plecat...
dar ființa lui va dăinui, și va rămâne pe veci în sufletul meu...
nu m-am gândit cât mă costă, cât timp îmi ia, sau cât de obositor va fi să merg, să îmi iau rămas bun de la el...
m-am gândit doar că voi regreta toată viața dacă NU mă voi duce...
atât mai sper, ca acest neam să se inspire din exemplul lui, să îi cinstească memoria mai ales prin fapte, prin trăirea în valorile pe care el le-a întruchipat...
Dumnezeu să-l odihnească în pace,
și pe noi să ne ierte...
my king is gone... but his being will last, and will stay forever in my soul... I was not thinking how much it costs, how long it takes, or how tired I will be to say googbye to him... I was thinking only how much I will regret if I will NOT go there
may God rest him in peace... may God forgive us...
