black box

ARCHITA, NU TE-AM UITAT... - ARCHITA, I DIDN'T FORGET YOU

Posted on duminică, aprilie 19, 2015 | 0 comentarii

n-am uitat...

a trecut o viaţă, dar n-am uitat...

ai rămas ca o adiere de neatins...

pe care nici mâna nu o poate mângâia...

...dar uite că am oprit

am venit de departe...

şi te-am atins

şi am luat parfumul tău în mine...

I didn't forget...
a lifetime had passed by, but I didn't forget...
you remained like an untouchable breeze...
that even the fingers cannot reach...

... but look, I stopped
I came from far away...

and I touched you
and took your perfume into me... 

şase ani am făcut, în fiecare lună, drumul Baia Mare - Bucureşti cu trenul... 

de cele mai multe ori cu cel de noapte, pe la Ciceu-Topliţa-Sfântu Gheorghe; era mai practic, ajungeam la destinaţie dimineaţa...

mai rar "pierdeam o zi întreagă" pe ruta Cluj-Teiuş-Sighişoara-Braşov, dar era un traseu plăcut...

pe această rută, după ce trece de Sighişoara, după Vânători, calea ferată părăseşte şoseaua naţională; câteva zeci de kilometri, hoinăreşti prin văi, printre dealuri blânde, până spre Feldioara 
ascuns între păduri, departe de orice altă aşezare, am remarcat şi mi-a plăcut acest sătuc mic, compact, cu silueta tipică a bisericii fortificate...

zilele trecute am avut ambiţia şi răbdarea să parcurg dus-întors cei 11 kilometri de drum groaznic până la locul pe care, în timpul şcolii, timp de şase ani, l-am salutat doar din tren...

aceasta sunt imagini dinăuntrul acelui cuib de oameni...

during my six university years, I travelled from my hometown to Bucharest, every month...

I used to use the night train, to arrive at the destination in early mornings... but the day train route was more beautiful to admire...

I noticed a place, a remote village, far from any other settlement, surrounded by forested hills

few days ago, I had the ambition to cover the 11kilometers of bumpy gravelled road, to get there, to see the place that I only waved my hand to, from the running train...