black box

m-am născut şi am crescut la oraş, am locuit la bloc...am copilărit la ţară, în Ţara Oaşului... sunt locuri foarte frumoase acolo...
dar când am ajuns prima dată la Sighişoara, apoi la alte cetăţi săseşti, am avut o revelaţie... şi am devenit invidios...

cum poate arăta sufletul, cum poate fi imaginaţia, baza de formare a spiritualităţii unui copil  ce trăieşte, se joacă, visează, în asemenea locuri?
cred că e o diferenţă netă faţă de unul crescut în mediu urban, modern...
poveşti, regi, cavaleri, miracole, mistere... nu le vezi doar în ilustraţii pe hârtie... le simţi mirosul, aroma ce respiră din pereţi... 

simţi fiorul luminii şi umbrei... nu citeşti poveşti imaginate, ci trăieşti şi te îmbogăţeşti cu sute de ani de amintiri...
ceea ce alţii văd doar în cărţi sau filme ca simpli spectatori distanţi, tu TRĂIEŞTI... sunt parte din viaţa şi sufletul tău...
cred că nu poate fi decât fascinant...

I was born and I grew up in a town, I lived in apartment blocks... in my childhood, I spent holidays in the countryside, in a region with very beautiful places...

but, when I first went to Sighişoara, and later to other saxon castles, I became jealous...

how can be the soul, the imagination, the basis of the spirituality of a child that lives and plays in such places?

I think it's a big difference compared to an urban-grown child...

fairy tales, kings, knights, miracles, mysteries... you don't just see them on paper... you feel their smell, the flavour breathing from the walls...

you feel the shiver of light and shadow... you don't read fictions, but you live and enrich yourself with centuries of memories...
you LIVE, they are part of your life and soul, things that others only see in books and movies, as simple and  distant spectators...
I guess it has to be only fascinating...