JULIETA & SCHUMACHER
se pare că Shakespeare nu a fost la Verona; balconul care e venerat mai ceva decât un altar... nu exista în realitate... Casa Julietei are în ea un sâmbure foarte mic de adevăr,... iar restul e imaginaţie... şi comerţ...
şi totuşi, oamenii fac ocolul Pământului să ajungă aici, într-o forfotă continuă... iar la câteva secunde interval, cineva se fotografiază ţinând mâna pe pieptul Julietei...
la Fiorano, lângă sediul şi circuitul de probe Ferrari, o clădire anonimă,... dar un local extrem de căutat...
...pentru că ai şansa să bei cafeaua sau să iei masa alături de Schumacher, sau Alonso, sau Barrichello, sau... alţi giganţi ai sporturilor cu motor...
zeci de autografe, căşti de pilot, piese de caroserie sau de motor, sute de fotografii, dau o încărcătură unică... care te atrag să faci efortul, să vrei să fii acolo...
da, cineva numea cinematograful "o luxuriantă şi adorabilă minciună"
da, cineva numea alpinismul, mersul pe munte "o splendidă inutilitate"
pot să exist fără să văd un film, să fac o poză, să merg pe munte, sau să mă uit la un meci de tenis...
dar nu vreau să trăiesc fără să suspin în faţa unui caracter, a unor valori, a unei "poveşti",... pe cât de ne-adevărate, pe-atât de fascinante....
dacă eu sunt după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu... oare lui Dumnezeu... îi place Formula 1?...
2 comentarii:
Frumos blog. Felicitari!
Adesea, mai trec, si eu, prin Campiile Elizee... iar Pink Floyd, intr-adevar, te face sa lucrezi mult mai bine.
fain fotoreportaj, victor!
Trimiteți un comentariu