Posted on miercuri, ianuarie 13, 2010
| 1 comentarii
Nu-mi vine să cred că 
a trecut o lună de când eram deja în spital (internarea a fost vineri 11 decembrie). Începând cu anii de liceu, la clasă de arhitectură, lucram numai noaptea. Ca student aveam ritualul de seară şi noapte: spre miezul nopţii ascultam Radio Europa Liberă, îmi făceam informarea zinică, iar după ce ei îşi terminau programul, treceam la "Österreichischer Rundfunk" (radiodifuziunea austriacă), unde se putea auzi muzică până se făcea ziuă. Între noi fie vorba, multe dintre piesele muzicale de la posturile de radio de astăzi le-am auzit la începutul anilor '80, la postul austriac. În zilele de astăzi, acasă lucrez numai cu tv-ul pornit, de cele mai multe ori pe canalele de ştiri, când nu sunt evenimente sportive semnificative. Ideea e că de când am ieşit din spital, cred că nu am mai urmărit integral vreun talk-show sau vreo dezbatere. Pentru mine asta era de neimaginat, să nu fiu cuplat la ce se întâmplă. Dar uite că lucrurile se mai pot şi schimba, "realitatea" să se mai dilueze, să se îndepărteze. Au început să se apropie (din nou) de mine iarba, şi fulgul, şi norul, şi cerul, nesfârşit de... albastru.
Nu-mi vine să cred că 
a trecut o lună de când eram deja în spital (internarea a fost vineri 11 decembrie). Începând cu anii de liceu, la clasă de arhitectură, lucram numai noaptea. Ca student aveam ritualul de seară şi noapte: spre miezul nopţii ascultam Radio Europa Liberă, îmi făceam informarea zinică, iar după ce ei îşi terminau programul, treceam la "Österreichischer Rundfunk" (radiodifuziunea austriacă), unde se putea auzi muzică până se făcea ziuă. Între noi fie vorba, multe dintre piesele muzicale de la posturile de radio de astăzi le-am auzit la începutul anilor '80, la postul austriac. În zilele de astăzi, acasă lucrez numai cu tv-ul pornit, de cele mai multe ori pe canalele de ştiri, când nu sunt evenimente sportive semnificative. Ideea e că de când am ieşit din spital, cred că nu am mai urmărit integral vreun talk-show sau vreo dezbatere. Pentru mine asta era de neimaginat, să nu fiu cuplat la ce se întâmplă. Dar uite că lucrurile se mai pot şi schimba, "realitatea" să se mai dilueze, să se îndepărteze. Au început să se apropie (din nou) de mine iarba, şi fulgul, şi norul, şi cerul, nesfârşit de... albastru.
1 comentarii:
Dacă sunteţi din Transilvania, intraţi pe www.tuti.ro este comunitatea tinerilor din Transilvania.
Trimiteți un comentariu