CINE SUNT, DE CE ESTE?
cine sunt? Victor Mihiş, născut în 1960, deci la data iniţierii acestui blog am 49 de ani împliniţi. Şcoala generală şi liceul le-am făcut în Baia Mare; am absolvit Arhitectura la Bucureşti, în 1986. Am lucrat şi lucrez în Baia Mare, cu o întrerupere de un an şi jumătate, când am lucrat în Bucureşti.
de ce este?
De ce nu?
Dacă mă gîndesc că acum o săptămână nu exista nici cea mai vagă intenţie sau idee a acestui blog, a fost o decizie extrem de rapidă. Cu siguranţă a fost însă o evoluţie în timp, o cumulare şi suprapunere de factori.
A fost un element fulgerător, de o forţă unică, care a coagulat latenţe ce păreau inerte pe veci. Picătura care a umplut paharul a fost... o internare în spital. În mai puţin de 60 de minute am trecut de la nebunia şi forfota de afară, la perfuziile în cascadă, într-un pat de spital. Când aşa-ceva se întâmplă, ai toate şansele ca oarece perspective despre viaţa asta să ţi se schimbe pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale...
Ceea ce s-a întâmplat în mine, în acel salon de spital, s-a întâmplat în toată fiinţa mea. A fost ca o renaştere, o regăsire a celui care am fost acum 25(!) de ani.De aceea.
de ce este neagră cutia?
Se poate şti ce intră în mintea şi sufletul unui om: copilărie, părinţi, studii, anturaj, experienţe - se poate şti input-ul.
Se ştie ce iese din mintea şi sufletul unui creator: muzică, text, mişcare, imagini, forme - se ştie output-ul.
Nu se ştie pe deplin ce se întâmplă în procesul de creaţie. Desigur, se poate conceptualiza, se pot explica multe aspecte ale unei creaţii, dar întotdeauna va rămâne acel ceva misterios, de nepătruns. Acesta e conceptul "black box" - "cutia neagră": se vede ce intră; se vede ce iese; nimeni însă nu poate dezvălui până la ultimul resort al creaţiei. Întotdeauna rămâne ceva, ca o inpenetrabilă cutie neagră.
Acolo este Misterul Creaţiei, în acel Ceva ascuns raţiunii. Eu sunt convins că acolo este însăşi farmecul, frumuseţea naturii umane.
chiar, aţi văzut vreun nor?
Sigur că aţi văzut; vreau numai să sugerez că îmi doresc ca acesta să fie nu atât un loc pentru informaţiil, cât pentru senzaţii, apropo-uri, dileme, întrebări. Să nu aibă legătură cu ceea ce, în mod normal, face prima pagină a site-urilor de ştiri sau a kilogramelor de forumuri sau bloguri. Să aibă legătură cu partea profundă din noi, şi cu ceea ce aparent ar putea părea banal, insignifiant... asemeni norilor de toate zilele...post scriptum
Imaginile sunt protejate de legea dreptului de autor. Le puteţi folosi numai cu acordul scris al autorului, şi indicarea sursei.
Pentru cei care sunt ca mine, nu se pricep la tehnica asta deşteaptă, sub titlul postării este un buton "comentarii". Apoi, la "comentaţi ca", selectaţi profilul "Nume/ Adresă URL". Puteţi scrie un nume, iar câmpul pentru adresă URL să-l lăsaţi necompletat.
Sper ca acesta să nu rămână un monolog; aştept cu nerăbdare comentarii, provocări, replici, orice feed-back cu gând bun şi bună credinţă.
3 comentarii:
Chiar merita facut blogul. Sunt putini cei care au ceva de spus. Tu te numeri printre ei. Voi reveni cu mai multe comentarii, pe articole. Voiam doar sa dau bunaziua. Si sa te anunt ca te-am "indexat" pe http://dorinstef.blog.com/
frumoase cuvinte.niciodata nu e prea tarziu atata timp cat trezirea asta apare.importatnt e sa apara.e si tragic(cand ajunci sa faci o analiza a vremii ce-a trecut)dar si inbucurator ca sti ce sa faci incontinuare
Stimate Domnule Mihis,
Ca pacient si discipol al Unchiului Mihai ma bucur mult ca am gasit blogul dvs. Cred ca despre Mihai Neamtu s-a scris prea putin si incomplet. Cartea de la Editura Dacia ar trebui completata iar situ-ul "Unchiul Mihai" este daparte de a fi ceea ce trebuie. Astept de la dvs multe in acest sens, poate chiar sa postati pe blog cateva poze cu Unchiul Mihai si sfaturi si retete care nu au fost publicate.
Trimiteți un comentariu