black box

rugăciunile sunt, de obicei, compuse acum sute de ani...

de obicei, sunt mantre mai puțin luminoase, încleștate într-o expresivitate restrânsă...

într-un singur loc, un vers e diferit de toate celelalte, din oricare altă rugăciune...

mi-a plăcut, m-am deschis, am zâmbit chiar, la auzul acestui vers:

„inima lui Isus, dorul munților veșnici”

între sălaș al dreptății, focar al dragostei, noian de virtuți, împăcare pentru păcate, jertfă a păcătoșilor, și multe, multe alte descrieri, din senin, ca în niciun alt loc, ca niciodată, în litania dedicată ei, inima lui Isus, este și „dorul munților veșnici”...

rugăciunea în română e chiar mai expresivă decât în engleză, unde ar veni tradusă „dorința dealurilor veșnice”

„dorul munților veșnici”... 

de zeci de ani zâmbesc, și mă întreb, 

de unde a venit ideea? 

cine a îmbrățișat munții într-o rugăciune?

(Elveția - imagine de pe vârful Schilthorn - în dreapta cred că e vârful Eiger)

usually, the prayers are composed centuries ago...

usually, they are lines less luminous, clamped in a restrained expressiveness...

in one single place, one single line is different from all the others, from any other prayer...
I liked it, I opened, I even did smile, when I heard this line:

„heart of Jesus, desire of the everlasting hills”

among abode of justice, burning furnace of charity, abyss of all virtues, propitation of sins, victim of our sins, and many, many other descriptions, out of the blue, unlike any other place, in the litany dedicated to the heart of Jesus, she is the „desire of the everlasting hills”

the romanian text is even more expressive, and it is something like „the longing for the everlasting mountains”

for decades I smile and wonder,
who got the idea?

who embraced the mountains in a prayer?

(Switzerland - image from Schilthorn peak - I think in the right of the image is the Eiger peak)